marți, 31 august 2010

Vaccinul: chiar funcţionează?

Încă de foarte mic am învăţat la şcoală cum vaccinul te "imunizează" împotriva anumitor boli. Dacă te vaccinezi eşti în siguranţă. Îmi amintesc şi acum "bucuria" pe care o simţeam când venea doamna doctor cu vaccinul :D.

Deci, de foarte devreme, suntem expuşi ideei că vaccinurile sunt sigure şi te protejează. Explicaţia care ni s-a dat în şcoală şi pe care o văd cu exact aceleaşi cuvinte postată pe Internet şi repetată ca poezia de cadrele medicale este următoarea: pentru anumiţi viruşi şi anumite bacterii sistemul imunitar al corpului uman sintetizează anticorpi specifici care să lupte cu boala sau cu infecţia. La prima expunere anticorpii sunt generaţi mai greu, iar la următoarele expuneri mult mai repede. Aici intervine vaccinul. Expune pentru prima data organismul unei versiuni mai "blânde" ale bolii. Organismul creează anticorpii necesari ca răspuns şi chiar dacă îi ia mai mult timp nu vor fi probleme pentru că viruşii din vaccin sunt "morţi". A fost un fel de "alarmă falsă", un antrenament astfel încât în cazul unei infecţii reale timpul de răspuns al sistemului imunitar să fie mult mai mic.

Principalul argument pentru teoria de mai sus este că s-a constatat o reducere a cazurilor de boală în populaţia vaccinată şi deci vaccinul funcţionează!

Există totuşi şi altă teorie chiar dacă nu este mediatizată. Reducerea numărului de îmbolnăviri poate fi atribuit şi ridicării nivelului de trai. Accesul la apă curată şi la o mai bună nutriţie permite dezvoltarea unui sistem imunitar puternic şi eficient. Este posibil ca vaccinul să nu ajute deloc în acest caz! Ba mai mult: să facă rău prin şocul pe care îl creeaza în organism şi sa ducă la tot felul de boli ale sistemului imunitar. În mod normal viruşii ar trebui să treacă prin piele, sau prin stomac sau tot felul de mucoase până să ajungă în sânge, ceea ce nu se întâmplă în cazul vaccinării. Iar un nou născut trebuie să suporte foarte multe astfel de şocuri până la vârsta de un an!

Este, desigur, în interesul companiilor farmaceutice ca vaccinurile să fie multe şi obligatorii! Eu cred că fiecare ar trebui să aleagă dacă vrea sau nu să fie vaccinat. Nici un vaccin nu ar trebui să fie obligatoriu!

Deci în principiu ai de ales între o imunizare naturală printr-o igienă adecvată şi un regim alimentar sănătos şi o imunizare artificială prin vaccinare (despre care nu mai sunt sigur că funcţionează).

Articole "pro vaccinare" se găsesc la tot pasul aşa că voi posta doar câteva articole interesante cu argumente "contra vaccinării":
Deşi nu am găsit dovezi clare nici pro nici contra (decât studiul făcut pe Internet :)) eu nu mi-am făcut vaccinul contra H1N1 şi nu m-am îmbolnăvit cu toate că mergeam cu metroul aglomerat în fiecare zi. Iar de acum în colo mă voi ocupa de fortificarea sistemului imunitar pe cale naturală.

vineri, 27 august 2010

Motivul pentru care cânepa a devenit ilegală

Am dat peste un articol foarte interesant care descrie "demonizarea" uneia dintre cele mai populare şi se pare foarte folositoare plante de pe planetă: cânepa! :)

The Marijuana Conspiracy: The Reason Hemp Is Illegal

Medicina şi conflictul de interese

Ce s-ar întâmpla dacă în decurs de câteva luni toată lumea ar deveni sănătoasă? Toţi doctorii ar rămâne fără slujbă iar sistemul medical şi farmaceutic ar da faliment. Doar câteva categorii de medici vor supravieţui: cei care ajută la naşterea copiilor, cei specializaţi în oferirea primului ajutor în caz de accident şi cei care în urma unui accident te pot construi la loc. Restul... ar deveni inutili.

Concluzia este că doctorii nu au nici un interes ca tu să te faci bine. Sănătatea nu prieşte acestei afaceri. Cu cât există mai multă boală şi mai multă suferinţă cu atât se creeaza mai multe locuri de muncă şi cu atât companiile farmaceutice fac mai mulţi bani.

"Ia acest medicament... care este foarte puternic (şi foarte scump). Ah! şi pentru a contracara efectele adverse mai ia şi pumnul ăsta de pastile. Sunt nişte medicamente noi! Foarte eficiente!"

"Good health makes a lot of sense but does not make a lot of dollars."

Nu zic că toţi doctorii sunt "răi" şi că în mod conştient te menţin bolnav şi dependent de tratament, dar este evident că daca ai o boală incurabilă, să suferi cât mai mult timp luând medicamente scumpe este extrem de profitabil. Majoritatea medicilor sunt învăţaţi să trateze simptomele şi ei, cât se poate de sincer şi cu bune intenţii, doar aplică ce au citit în cărţi şi reviste. Ei te întrebă "ce te doare" şi apoi îţi dau ceva să-ţi "treacă" durerea respectivă. Nu te întreabă "de ce te doare?", "ce fel de mâncare mănânci de obicei?", "câte ore dormi pe zi?", "ai un serviciu stresant?"... nu se duc la cauză ci tratează doar efectele. Dar şi noi am fost "dresaţi" să acceptăm un "quick fix!" de genul: "dă-mi ceva acuma să-mi treacă şi lasă că văd eu când apuc să mai dorm sau să iau nişte aer curat sau să iau dejunul în linişte cu persoanele dragi".

Pentru companiile farmaceutice este normal să caute să facă profit. Asta e prima lor datorie ca afacere faţă de acţionarii corporaţiei. Datoria lor faţă de tine este doar să nu te omoare. Şi atunci evident că pe piaţă vor fi scoase doar medicamente care trebuiesc luate pe o perioadă mare de timp, care nu promovează cu adevărat sănatatea ci doar te menţin în viaţă suficient cât să iei alte medicamente. Orice alt produs ar duce compania în faliment sau, dacă nu, ar tăia o mare bucată din profiturile acţionarilor. Deci este lipsit de sens să crezi orbeşte în ce ţi se spune la televizor, în ce îţi spune medicul sau farmacistul sau în pilulele miraculoase apărute pe piaţă.

În era Internetului este datoria noastră să ne informăm despre metode alternative de a ne face bine şi de a rămâne sănătoşi pentru că este numai şi numai interesul nostru: după cum am văzut nu este nici al doctorilor nici al producătorilor de medicamente.

Ca mic ghid, din ce am învăţat în ultimul timp, este mult mai eficient (şi mai ieftin) să-ţi întăreşti sistemul imunitar şi să-l laşi pe el să lupte cu bolile. Asta înseamnă să devi un pic mai conştient de ce mănânci, de cum mănânci, de când mănânci, să te odihneşti mai mult, să te joci mai mult, să râzi mai mult. Ar trebui să fie plăcut şi amuzant să fi şi să trăieşti sănătos.

luni, 23 august 2010

În ce masură sunt stăpânul propriilor gânduri?

Noi ca oameni ne mândrim că avem liber arbitru, că suntem liberi să alegem între mai multe opţiuni pe aceea care ne convine cel mai mult, dar oare cât de avărată este această presupunere?

Uitându-mă mai atent în jur (şi la mine) îmi este tot mai evident că marea majoritate a oamenilor sunt nişte roboţi. Fiecare dintre noi avem programul propriu (care este mai mult sau mai puţin asemător cu al celor din jur) iar acest program este blocat într-o buclă infinită.

Prima dată când am dat peste această idee am fost revoltat! (se lansase în execuţie procedura de autoprotecţie a programului meu :D): "Cum? Eu o fiinţă inteligentă să fiu comparată cu un program? Cum să fiu atât de previzibil?" Dar încet încet, învăţând mai multe şi devenind un pic mai atent am dat peste concepte ca:
  • NLP (programare neuro-lingvistica) - care DA se referă la oameni :D şi nu la calculatoare
  • sugestie hipnotică
  • reflexe condiţionate
  • comportament compulsiv
  • obiceiuri
Toate aceste concepte pleacă de la premiza că în mintea noastră rulează în continuu un program care poate fi modificat sau pe care dacă îl cunoşti poţi profita de el. Cred că cel mai uşor de înţeles sunt obiceiurile: care sunt atât de greu de schimbat! Când execuţii paşii unui obicei cine crezi că este în control? Tu sau programul mental?

Sau când iei o decizie, raţionalizezi că ai considerat toate opţiunile şi consecinţele lor atât cât te ajută intelectul dar... de cele mai multe ori doar îţi găsesti justificări pentru decizia pe care ai luat-o deja cu mult timp înainte :). Pe această premiză se bazează industria reclamelor: implantarea unei sugestii hipnotice cât mai adând în capul tău unde se va lua decizia de a cumpăra iar apoi la suprafaţa tu îţi vei găsi singur zeci de motive care să-ţi demonstreze ce idee bună ai avut să cumperi cutare şi cutare.

Mă uit la mine şi cred sunt ceea ce se numeşte "tech junkie": dacă e un gadget cu multe butoane, care face multe chestii şi are un număr imens de setări... trebuie să fie al meu! Nu contează dacă îmi trebuie sau nu, imediat mintea mea caută şi, dacă nu găseste, inventează o gramadă de situaţii unde un astfel de "device" se va dovedi extrem de util! Uneori râd de domnişoarele care pierd ore întregi la "shopping" dar dacă aş avea un fond de bani nelimitat nu aş mai pleca din magazinele "high-tech!" :D

Suntem supuşi non-stop mesajelor hipnotice: reclamele de la TV, de pe stradă, de la radio, ascunse în filme, care ne modelează ideea de success, de frumuseţe, de ce avem cu adevărat nevoie, de cine ar trebui să ne temem, ce este acceptabil şi ce nu. Şi dacă reuşeşti cumva să scapi de astea sigur ai un prieten care şi-a cumpărat un "gadget cool" cu care a venit să se laude şi începi să salivezi...

Asta mă face să mă întreb, în viaţa de zi cu zi, cât sunt "eu" şi cât sunt: obiceiuri, răspuns reflex învăţat cândva demult, o falsă nevoie indusă de o reclamă sau presiunea socială, o condiţionare culeasă în copilărie, o reacţie la un sentiment vag de nesiguranţă.

În filmul "Peaceful Warrior" este o replică: "mind is a reflex organ". Mintea ştie doar să reacţioneze în mod reflex la o situaţie aşa cum a fost programată: nu gândeşte, nu răspunde în cunoştinţă de cauză ci reacţionează urmând un tipar învăţat în trecut. Cred că de aici a apărut şi conceptul de "pushing my buttons": cu cât ai multe butoane cu atât eşti mai prins în reacţii incontrolabile, iar cine îţi ştie butoanele... ei bine este păpuşarul tău :). Acest concept este foarte bine ilustrat în filmul "Eagle Eye" unde o inteligenţa artificială manipulează oamenii pentru că a descoperit ce stimuli sunt necesari fiecăruia pentru a obţine reacţia dorită chiar şi împotriva voinţei lor.

Unul din marile mele "butoane roşii" este cuvântul "trebuie". Este adevărat că butonul ăsta mi l-am "montat" singur împreună cu reacţia ataşată: "cine şi cu ce autoritate a hotărât că trebuie şi ce se întâmplă dacă nu fac ce trebuie făcut?" Acest buton maschează unul mai periculos (la deşurubarea căruia lucrez) şi anume tendinţa de a mă supune necondiţionat cuiva care a reuşit să-mi pătrundă în minte ca fiind o figură "cu autoritate": părinte, profesor, poliţist, cadru militar, o persoană mai înaltă în funcţie etc.

"People spend a life time without ever being awake"
- Socrates in Peaceful Warrior

duminică, 22 august 2010

Internet Take Over By Google ?

Acum câteva luni discutam cu nişte prieteni faptul că viaţa mea "online" este dependentă complet de Google :). Dacă Google dă faliment şi eu voi da faliment.

Din punctul meu de vedere aplicaţiile online ale lui Google sunt excelente: un design intuitiv, utile, te poti baza pe ele şi cireaşa de pe tort: sunt gratuite! Cu această politică Google şi-a spulberat practic competitorii.

Cine poate concura cu servicii ca:
  • Picasa
  • GMail
  • AdWords şi AdSense
  • Google Analytics
  • Google Earth
  • Google Calender
  • Google Docs
  • Blogger
  • Reader
  • Google News
şi toate acestea complet integrate între ele.

Ah era să uit: Google are acum şi propriul sistem de operare şi propriul browser prin care îşi pot impinge mai departe influenţa.

Eu recunosc, sunt dependent de Google! şi mă întreb oare câţi mai sunt în situaţia mea... şi încă nu m-am apucat să folosesc Google API-ul :D

(notă: cred că Google are prin intermediul scriptului de tracking de la Analytics access pe mai toate siturile de pe net :D şi asta cu acordul nostru şi fară nici un efort din partea lor, să nu mai vorbesc de Blogger....)

Încă un aspect important este că prin GMail, Blogger, Picasa, Google Docs şi Google Calendar compania are access la unele dintre cele mai private informaţii personale. Ei practic au suficient de multe date pentru a răspunde la întrebarea: "ce caută oamenii cel mai mult online?" şi au şi resursele pentru a creea produsul respectiv. Deci au un avantaj enorm faţa de orice altă afacere online.

Mi-am zis de multe ori că eu dacă aş fi Google aş astepta până tot mai multe sisteme de afaceri online devin dependente de mine şi apoi: aş cere bani! :D Perioada de promoţii gratuite s-a terminat! Dacă mai vrei access la emailurile tale, la poze, la statistici, la campaniile publicitare, la articolele de pe blog atunci sari cu banu'! Sau aş putea folosi aceasta putere să schimb trenduri: publică doar ce îţi dau eu voie altfel te-am exclus din reţea. Si cum se spune: dacă nu eşti pe Google nu exişti... adio afacere!

Alex Jones prezintă mai jos aceleaşi îngrijorări pe care eu le aveam la nivel teoretic dar care încep să fie puse în practică:






Şi cu toate acestea... poate fi Internet-ul acaparat de un grup select de corporaţii?

Răspunsul meu scurt la această întrebare este: NU!

Eu cred că dacă Google va începe să cenzureze informaţii (în mod vizibil), să perceapă taxe de access pentru serviciile de căutare, de planificare a timpului sau de access la email se va duce imediat la fund! De ce? Pentru că ar renunţa exact la ceea ce îi facea unici. Desigur cei dependenţi ca mine ar avea de suferit, dar mai devreme sau mai târziu am găsi servicii alternative şi ne-am învăţa (din nou) lecţia să nu mai punem toate ouăle în acelaşi coş. Are Google atât de mare încredere în dependenţa şi monopolul creeate că nu vom mai fi în stare să ajungem la siturile preferate fără să le mai căutăm pe Google?

Micii oamenii de afaceri abia aşteaptă deschiderea unei portiţe... apariţia unei noi pieţe: "piaţa Anti-Google". Desigur poate nu vor avea aceiaşi putere de căutare, dar vor putea oferi servicii eficiente de "bookmarking", sau site-collections gen delicious. Într-un fel bănuiesc că există deja alternative viabile pentru serviciile oferite de Google doar că nu m-am obosit să le caut (încă).

În altă ordine de idei nu văd cum cineva ar putea cenzura Internetul... Google sau nu. Eu cred că până şi cei din China care au o versiune "limitată de Internet" dacă au ceva priceperi tehnice pot obţine access pe orice site în lume. Există destule moduri de a fi anonim online, de a te asigura că activitatea ta nu poate fi monitorizată, îţi trebuie doar puţină pregătire tehnică. Şi eu cred că dacă va fi nevoie oamenii se vor pregătii şi vor creea conceptul de "Underground Internet" la fel cum au apărul acum siturile de stiri "alternative" care încet încet îngenunchează corporaţiile mass-media. Ba chiar cred că pot apărea reţele complet independente de infrastructura există azi sau se pot folosi de această infrastructura într-un mod asemanătorul VPN-ului: Pe lângă Internetul cenzurat pe acelaşi cablu pentru "cunoscători" va exista şi "Underground Internet".

În concluzie nu cred că cineva poate cenzura "netul" aşa direct şi pe faţă... şi sper din suflet să am dreptate :)

Pentru Google: mie încă îmi place de voi (chiar dacă nu reiese din post!) doar că în ultimul timp prea sunteţi aduşi în centrul atenţiei cu activităţi şi politici de tipul Big Brother. Aveţi deja monopolul şi maşina de făcut bani "AdSense/AdWords" aşa că... don't push it! Internetul e şi viaţa/pâinea voastra aşa că nu-l stricaţi.

vineri, 20 august 2010

Leac pentru suflet

"Nu este deloc nevoie să uiţi! Dă-i înainte şi adu-ţi aminte! Încerci să-l uiţi pe omul pe care l-ai iubit înainte... cine poate uita încercând? Cu cât încerci mai mult să uiţi, cu atât îţi aduci aminte mai mult, deoarece chiar şi pentru a uita ai nevoie să-ţi aduci aminte! Nu încerca să uiţi. Fă din asta o meditaţie. De câte ori îţi aminteşti de vechiul partener, închide ochii şi aminteşte-ţi-o pe persoana respectivă cât de bine poţi şi, în curând,... vei uita..."
(preluare din OSHO - Când Iubeşti)

miercuri, 11 august 2010

Stephen Fry: Biserica Catolică nu este o forţă a binelui în lume

Am găsit pe net următorul clip-video în care Stephen Fry demontează structura ierarhică pe care biserica catolică a construit-o în jurul învăţămintelor lui Iisus.

E un clip amuzant deşi subiectul prezentat este cum nu se poate mai serios.

Eu personal sunt foarte de acord cu punctul de vedere al domunlui Stephen şi mă bucur de fiecare dată când găsesc astfel de clipuri cu oameni au reuşit să vadă prin reţeaua de minciuni şi manipulări construită de biserică.


The Intelligence² Debate - Stephen Fry (Unedited)
Încărcat de Xrunner17. - Full seasons and entire episodes online.

marți, 10 august 2010

Craniul Starchild - Rezultatul testului ADN din 2010

Lloyd Pye este un cercetator în ştiinţa "alternativă" care s-a ocupat în special cu descoperirea originilor omului aşa cum îl ştim noi astăzi. Eu am aflat de el odată cu teoria "intervenţiei": cineva a intervenit genetic în evoluţia omului în trecut şi l-a împins un salt în faţă către Homo Sapiens. Datorită acestei intervenţii genetice am avea acum acea "verigă lipsă" în lanţul evoluţiei umane.

Lloyd Pye are în grijă un craniu găsit pe undeva prin Mexic şi care arată cam ciudat :). S-ar părea că anul acesta a reuşit până la urmă să analizeze ADN-ul din acest craniu pentru a vedea cărei specii îi aparţine.

Rezultatele sunt prezentate în clipul de mai jos:

vineri, 6 august 2010

Dreptul la Lene - Combaterea Dreptului La Munca din 1848

Meseria/munca e brăţară de aur!

Cine nu munceşte nu mănâncă!

Trebuie să munceşti pentru bani!

Trebuie să-ţi găseşti o slujbă bună şi bănoasă!

Munca e sfântă!

Câte dintre cele mai de sus nu sună a "adevăruri fundamentale" sau cel puţin de bun simţ? Şi cu toate astea nu sunt :). Sunt doar condiţionări impuse unei anumite categorii de oameni.

Mi-a trimis cineva zile trecute un eseu scris de un francez în anul 1880 pentru vremea de atunci şi deşi lucrurile s-au mai schimbat un pic capitalismul a rămas acelaşi. Alergătura la fabrică a fost înlocuită cu fuga după carieră, utilajele grele cu birouri (cutii) luxoase, dar în spatele cărora se asunde aceiaşi idee:

Dacă vrei să ajungi CEO pâna la 30 de ani şi conceptul viaţă "after working hours" îţi este străin nu citi următoarea lucrare: Paul Lafargue - "Dreptul La Lene"

"Să lenevim în toate, în afară de iubire şi băutură, în afară de lenevie" - Lessing

joi, 5 august 2010

Aşteptări şi pretenţii imposibile

O femeie divorţată, frustrată de viaţa de cuplu, a dat un anuţ la un ziar local: "Caut bărbat care să nu mă bată, care să nu mă înşele şi care să fie un amant fantastic!"

După o săptămână, sună soneria. Ea se duce la uşă, o deschide şi nu vede pe nimeni. Închide uşa şi dă să se depărteze, când soneria sună din nou.

Deschizând din nou uşa tot nu vede pe nimeni, însă îşî coboară privirile şi vede un bărbat fără mâini şi fără picioare, aşezat pe prag.

"Am venit în urma anunţului!", spuse el.

Femeia nu prea ştia ce să facă ce să spună, aşa că barbatul continuă: "După cum poţi vedea nu pot să te bat şi îmi va fi imposibil să te înşel."

"Da, asta îmi dau seama", a spus femeia, "dar în anunţ scria ca vreau un amant fantastic!!"

Bărbatul zâmbeşte şi răspunde: "Tu cu crezi ca am sunat la uşă?"

(Osho - Când Iubeşti)